Versiunea acceptată oficial de istorici este că civilizația umană a luat naștere în Mesopotamia în jurul anului 6.500 î.e.n și a început să ia avânt abia în jurul anului 5.000 î.e.n. Recent, însă, cu ajutorul noilor tehnologii și al noilor descoperiri arheologice, au fost aduse la lumină dovezi ale existenței unor civilizații antice mult mai dezvoltate decât credeam noi.
Aceste civilizații, despre care nu știm aproape nimic, au fost capabile să construiască structuri pe care astăzi, cu tehnologia pe care o avem, ne-ar fi greu să le recreăm.
Vă prezentăm în continuare câteva dintre construcțiile care ne pun pe gânduri și care ne indică faptul că, cel mai probabil, știm foarte puține despre istoria civilizațiilor care s-au succedat pe Pământ.
Obeliscul neterminat din Egipt
Unul dintre cele mai faimoase vestigii ale unei lumi de mult pierdute este obeliscul neterminat din Egipt, care are niște dimensiuni uluitoare. Uriașa structură, tăiată dintr-un singur bloc de piatră cu o precizie incredibilă, cântărește aproape 1.200 de tone și are o lungime de 42 de metri.
Construcția, aflată în zona de nord a carierelor de piatră de la Assuan, a fost abandonată din motive necunoscute. Practic, dacă ar fi fost finalizat, obeliscul ar fi fost cel mai mare ridicat vreodată (mai înalt decât o clădire cu 10 etaje din vremurile noastre).
Mai mult, construcția este săpată în granit, unul dintre cele mai dure materiale care există pe Terra, iar în jurul ei există foarte puțin spațiu de manevră.
În acest context, se naște o întrebare legitimă: Cum a reușit un popor cu unelte primitive să prelucreze un obiect atât de mare și dintr-un material atât de greu de șlefuit?
Monumentul subacvatic Yonaguni, din Japonia
Monumentul Yonaguni este o structură masivă din piatră, scufundată, aflată lângă coasta Insulei Yonaguni Jima, din Japonia. În 1986, Kihachiro Aratake, un bărbat care făcea scufundări în zonă, a descoperit o structură bizară la aproximativ 25 de metri adâncime.
Aratake a rămas uimit de formațiunile dreptunghiulare masive, cu unghiuri perfecte de 90 de grade, pereți drepți, scări și coloane. Structura este construită din gresie și a fost realizată dintr-un singur bloc de piatră, de dimensiuni colosale: 150 de metri lungime, 40 de metri lățime și 27 de metri înălțime.
Masaaki Kimura, un geolog marin de la Universitatea Ryukyus din Japonia, studiază și cartografiază situl de mai bine de 15 ani. El crede că monumentul megalitic este vechi de peste 5.000 de ani și s-a scufundat din cauza unui cutremur acum 2.000 de ani.
Alții au estimat, însă, că structura este mult mai veche și că ar putea fi dovada unei civilizații avansate, care a existat în timpul ultimei ere glaciare. Grandioasa construcție nu este, însă, singura descoperită lângă Insula Yonaguni Jima.
În apropierea monumentului megalitic se află încă alte zece structuri, printre care un castel, cinci construcții ce par a fi temple și o arenă de mari dimensiuni. Toate acestea sunt interconectate printr-o rețea de drumuri și apeducte.
Un lucru este clar: ansamblul de la Yonaguni este învăluit în mister și este ignorat de majoriatea istoricilor, care lasă necercetat un capitol foarte important din istoria antică a Asiei.
Capetele olmece gigante
Olmecii au fost o civilizație precolumbiană din America Centrală, care a influențat masiv popoarele care i-au urmat, precum aztecii sau mayașii. Cultura olmecă a înflorit în zona Golfului Mexiculul între 1.200 și 400 î.e.n.
Olmecii au fost artiști și sculptori talentați și au lăsat în urmă o multitudine de statuete, măști și figurine. Însă, pe lângă toate acestea, ei au reușit să creeze niște opere megalitice impresionante: 17 capete gigantice din piatră, fiecare cântărind peste 50 de tone.
Capetele au fost descoperite în trei dintre cele mai importante așezări olmece din Mexic – La Venta, San Lorenzo și Tres Zapotez. Capetele au fost sculptate în bucăți uriașe de bazalt, o rocă extrem de dură, fapt ce a dat naștere unei întrebări justificate: ce unelte ar fi putut folosi olmecii pentru a construi o operă atât de impresionantă?
Mai mult, imensele bucăți de bazalt din care au fost realizate capetele descoperite la San Lorenzo au fost extrase din Munții Tuxtla, care se află la 50 de kilometri depărtare.
Cum a reușit un popor presupus primitiv să transporte blocurile gigantice de piatră? O altă controversă legată de această descoperire este faptul că aproape toate capetele au trăsături specifice rasei africane, cu nasul aplatizat și buzele groase.
Unii susțin că acest fapt dovedește că au existat în Africa civilizații avansate, capabile să navigheze pe oceanele lumii încă dinaintea europenilor.
Gobekli Tepe, din Turcia
Considerat de arheologi drept un sit neolitic (aproximativ 9.600-7.300 î.e.n.), Gobekli Tepeeste un complex de structuri circulare și ovale, formate din stâlpi de piatră sculptați, ce cântăresc zeci de tone. Cercetările de la Gobekli Tepe au fost începute în 1995 de profesorul Klaus Schmidt, care era convins că situl reprezintă cel mai vechi templu din lume.
Deși doar 5% din structuri au fost excavate până acum, prin cercetări geomagnetice, Schmidt a ajuns la concluzia că pe platoul de la Gobekli Tepe se află alte 20 de cercuri, alcătuite din stâlpi de piatră de peste 5 metri înălțime și cu o greutate de aproximativ 15 tone.
Conform cercetărilor, ansamblul datează de acum 10.000 – 11.500 de ani. Varianta oficială este că toate aceste structuri gigantice ar fi fost construite de un popor de vânători-culegători, care nu cunoșteau nici roata, nici olăritul, nici scrierea.
Însă măiestria cu care au fost realizate aceste structuri, dar și complexitatea construcției par să indice altceva. Este greu de crezut că un popor cu unelte rudimentare ar fi fost capabil să construiască ceva atât de grandios.
Așadar, Gobeki Tepe este o descoperire arheologică extrem de valoroasă, deoarece ar putea schimba radical modul în care înțelegem istoria antică.
Templul megalitic din Malta
Mai vechi decât Stonehenge și piramidele din Egipt, templele megalitice Ggantija de pe Insula Gozo reperzintă unul dintre cele mai importante situri arheologie din Malta.
Versiunea oficială este că ansamblul a fost realizat în neolitic, în jurul anului 3.600 î.e.n. Complexul megalitic este format din două temple, înconjurate de un zid înalt și masiv, construit din blocuri imense de piatră, cu o înălțime de peste 5 metri și cu o greutate de peste 50 de tone.
Dimensiunile uriașe ale megaliților i-au determinat pe localnici să creadă că templele au fost construite de uriași. Potrivit unei legende locale, zidurile templului au fost construite într-o zi și o noapte de o femeie-gigant numită Sunsuna.
Aceasta a cărat blocurile de piatra tocmai de la Ta’Cenc – o localitate aflată pe partea opusă a insulei. De altfel, „Ggantija” înseamnă „Peștera gigantului” în limba malteză.
Comentarii
Trimiteți un comentariu