Între 1982 și 1988, 25 de savanți care lucrau pentru compania britanică GEC-Marconi au murit în circumstanțe suspecte după ce au lucrat la programul militar american denumit „Inițiativa de Apărare Strategică” (IAS). Cunoscută și ca „Războiul Stelelor”, IAS a fost propusă în 1983 de președintele Ronald Reagan.
Scopul era dezvoltarea unui sistem antirachetă, cu baza în spațiul cosmic. SUA și URSS se confruntau în Războiul Rece, iar Reagan credea că IAS ar oferi protecție împotriva unui atac sovietic cu rachete balistice intercontinentale.
O „armată” de savanți
Pentru a avea succes, programul avea nevoie de niște tehnologii avansate, care trebuiau cercetate și dezvoltate. Lucrările la program au durat câțiva ani, în timpul mandatului lui Reagan. Însă ele au fost oprite de administrațiile ulterioare, când s-a dovedit că tehnologia necesară era prea complicată pentru acele vremuri.
Pentru dezvoltarea tehnologiilor avansate, guvernul american a contractat compania britanică GEC-Marconi. Pentru a onora contractul, compania a angajat o „armată” de savanți.
În acest punct, lucrurile se complică. 25 de oameni de știință pe care GEC-Marconi i-a folosit pentru a lucra la IAS au murit la scurt timp după ce au făcut descoperiri importante sau când erau pe cale să părăsească proiectul.
Savanții implicați în „Războiul Stelelor” au murit unul după altul. Unele dintre decese au avut loc între 1982 și 1985, însă cele mai multe s-au produs între august 1986 și octombrie 1988.
Dintre toate morțile, doar una a avut cauze naturale. Frank Jennings, un inginer specializat în arme electronice, în vârstă de 60 de ani, a murit în iunie 1987, în urma unui infarct.
Victor Moore a murit de o supradoză de droguri, iar moartea sa a fost considerată suicid.
Sinucideri suspecte
În ceea ce privește celelalte decese din acea perioadă de doi ani, cauzele au fost fie diverse accidente, fie sinucideri. În mod bizar, există o mare asemănare între aceste decese.
Unul dintre savanți a sărit cu mașina de pe un pod, un altul a căzut de la fereastra hotelului. Cinci dintre ei au murit de otrăvire cu monoxid de carbon, în propriile mașini sau garaje.
În două dintre ocazii, cauza morții a fost declarată „sufocarea accidentală în timpul unor experimente sexuale”. Două dintre morți au fost de-a dreptul inexplicabile.
În octombrie 1986, savantul Arshad Sharif a mers cu mașina într-un parc public. Acolo, a coborât din mașină, a legat capătul unei funii de un copac, iar celălalt și l-a legat în jurul gâtului. Apoi, a urcat din nou în mașină și a demarat în trombă, decapitându-se.
În anul următor, cercetătoarea Shani Warren a fost găsită pe malul unui lac, înecată într-o apă adâncă de 45 de centimetri. Avea un căluș în gură, mâinile și picioarele îi erau legate și avea un laț în jurul gâtului.
Oficialii au afirmat că a făcut toate acestea singură, iar apoi s-a încălțat cu niște pantofi cu toc și s-a îndreptat spre lac, pentru a se îneca. Legistul nu a consemnat decesul ca fiind o crimă.
Lacul în care Warren a fost găsită se afla la mică depărtare de locul în care alt savant căzuse de pe un pod de cale ferată, decedând.
Legătura: Războiul Stelelor
Să fi fost vorba de un complot al guvernului? Este imposibil să aflăm, însă este greu de crezut în coincidența atâtor decese, într-o perioadă atât de scurtă.
Este bizar faptul că atât de mulți oameni care au lucrat la proiectul ultrasecret au avut morți violente. Mai mult, multe dintre decese au avut loc în circumstanțe ciudate sau misterioase.
Unele au fost foarte apropiate în timp și spațiu. Dar numitorul comun al tuturor acestor morți era proiectul dezvoltat de administrația americană.
Este clar că savanții știau lucruri pe care nu ar fi trebuit să le afle și, având în vedere circumstanțele extraordinare ale morților, bănuiala că au fost uciși de agenți ai industriei de apărare sau chiar de către guvern este imposibil de înlăturat.
Desigur, în absența dovezilor concrete în acest sens, până când morțile acestor oameni vor fi elucidate, ne rămân doar speculațiile.
Comentarii
Trimiteți un comentariu