Femeile dețineau rareori poziții de putere în societatea din Grecia antică. Într-adevăr, în multe orașe-state grecești, femeile erau considerate a fi cetățeni de mâna a doua, care nu aveau voie să participe la viața politică, să dețină pământ sau să moștenească proprietăți.
Deși cunoaștem povestea unor femei care au reușit să depășească limitele impuse de societatea greacă, în general acestea aveau foarte puține drepturi. Dar a existat o persoană care a devenit cea mai puternică femeie din Grecia antică: Oracolul din Delphi.
Vedere din Delphi, de Claude Lorrain
Când Oracolul vorbea, toți bărbații din Grecia păstrau tăcerea, și, pentru o clipă, această femeie avea puterea să schimbe cursul istoriei cu un singur cuvânt. Potrivit istoricului Michael Scott, tradițiile referitoare la Oracolul din Delphi au continuat timp de peste 1.000 de ani.
În această perioadă, celebrul Oracol și templele sale se aflau în centrul lumii antice, și erau un foarte important nod economic, religios și politic.
Cea mai puternică femeie din Grecia antică avea un cuvânt greu de spus
Oamenii din întreaga zonă mediteraneană și de dincolo de ea veneau la Oracol pentru îndrumare și sfaturi. Legenda spune că Delphi a fost locul unui eveniment important din mitologia greacă. Aici, zeul-copil Apollo a ucis un șarpe uriaș cu o singură săgeată.
Când bestia s-a prăbușit la pământ, a creat o prăpastie uriașă, din care ieșeau fum și gaze otrăvitoare, pe măsură ce cadavrul șarpelui se descompunea. Acest gaz îi oferea Oracolului puterea sa legendară.
Fotografie modernă a ruinelor Templului lui Apollo din Delphi
Inhalând fumurile, Oracolul putea să acționeze ca o legătură între lumea zeilor și lumea oamenilor. Când se afla în stare de transă, cea mai puternică femeie din Grecia antică primea puteri divine și comunica oamenilor mesajele zeilor și viceversa.
Istoricii cred că în Delphi se afla un altar începând cu aproximativ 1.400 î.e.n., dar se pare că altarul i-a fost dedicat exclusiv lui Apollo cam din secolul VIII. Potrivit lui Scott, cea mai timpurie relatare referitoare la Oracol datează de la mijlocul secolului VI î.e.n. și poate fi întâlnită într-un imn homeric, însă este posibil ca tradiția Oracolului să dateze dintr-o perioadă mult mai timpurie.
Numită „Pythia”, după cadavrul șarpelui mitic care asigura accesul către zei, Oracolul din Delphi era întotdeauna o femeie.
Inițial, tinere fecioare erau alese ca să acționeze drept mijloc de comunicare divină, însă când au început să dea naștere unor intenții amoroase din partea bărbaților, au fost înlocuite cu femei mai înaintate în vârstă, alese din rândul populației locale. Li se cerea să își abandoneze viețile lumești și să se dedice în întregime templului și zeilor.
Oracolul era consultat o dată pe lună, în cea de-a șaptea zi a fiecărei dintre cele mai calde nouă luni din an. Se credea că Apollo părăsea altarul pe timp de iarnă, așa că nu se putea comunica cu zeii în acest răstimp.
Apollo așezat, cu o liră în mâini. Porfiriu și marmură, secolul II. Colecția Farnese, Neapole, Italia
Pythia postea și era îmbăiată ritualic înainte de consultație. Apoi, se așeza pe un scaun cu trei picioare deasupra prăpastiei din stâncă, ținând în mâini frunze de laur și un bol cu apă de izvor.
Apoi, inhalând fumurile care ieșeau din pământ, cea mai puternică femeie din Grecia antică intra în transă și începea să facă profeții. În multe cazuri, cuvintele ei nu puteau fi auzite sau nu aveau nicio noimă, caz în care niște „consultanți” special aleși îi interpretau profețiile celui care venise la altar.
Arheologii cred acum că vaporii descriși de legendele asociate cu Delphi nu erau în întregime mitologici.
Oracolul din Delphi și gazele care îți dau puterea de a vedea în viitor
Potrivit New York Times, săpăturile au arătat că există niște crăpături în pământ sub sanctuarul din Delphi, de unde ar fi putut ieși gaze precum metanul, etanul și etilenul, datorită cărora Oracolul începea să halucineze. Nu se știe cu siguranță câtă putere aveau aceste femei.
Poate că se aflau sub controlul strict al preoților din templu, care le interpretau viziunile așa cum doreau, nepermițându-i Oracolului să comenteze asupra conținutului viziunilor sale. Însă mulți istorici cred că Pythia avea o putere politică și socială considerabilă.
Preoteasa din Delphi (1891) de John Collier, o înfățișează pe Pythia așezată pe un trepied, în timp ce vaporii se ridică dintr-o crăpătură din pământ aflată sub ea
Timp de sute de ani, nicio decizie politică majoră nu a fost luată în Grecia fără ca Oracolul să fie consultat mai întâi, ceea ce înseamnă că aceste femei aveau o mare oportunitate de a dictat viitorul lumii în care trăiau.
Comentarii
Trimiteți un comentariu