Incașii au construit cea mai mare și mai sofisticată civilizație precolumbiană din America de Sud. Dovezi în acest sens pot fi găsite în arhitectura lor monumentală, în tehnologie, în urbanism, în agricultură și în ierarhiile sociale complexe.
Însă, după standardele europene, incașii aveau o slăbiciune stânjenitoare: nu cunoșteau scrisul. Și totuși, au născocit un sistem ingenios prin care să transmită mesaje urmașilor lor.
Sistemul era atât de complex, încât mesajele incașilor nu au fost descifrate nici până în ziua de astăzi. Iată despre ce este vorba.
Un mecanism ingenios
Poporul incaș vorbea limba Quechua (care încă se mai vorbește în America de Sud), însă nu avea un alfabet cu care să o aștearnă pe hârtie. De aceea, nu există materiale scrise în această limbă.
Tot ceea ce știm despre Quechua se datorează relatărilor oamenilor din alte culturi – în special ale spaniolilor – de după cucerirea Imperiului Inca.
Învățații incași nu au reușit să inventeze un alfabet. Însă au dezvoltat o metodă ingenioasă de a ține evidența informațiilor despre tranzacții, taxe, rezultatele recensămintelor și, probabil, multe altele.
Pentru aceasta, ei au folosit un sistem complicat de sfori și noduri, numit „khipu” sau „quipu”. Un khipu obișnuit este alcătuit dintr-o sfoară de care atârnă un număr variabil de alte sfori înnodate și colorate, făcute din bumbac sau lână.
Poziția nodurilor pe sfori, felul în care nodurile sunt legate, numărul de înfășurări al nodului și culoarea sforilor transmit diferite valori și semnificații. De exemplu, numărul de înfășurări al nodului indică un număr între 1 și 9.
Un nod legat astfel încât să se asemene cu cifra 8 indică o valoare fixă. O sfoară de pe care lipsește un nod semnifică cifra „zero”.
Un singur nod reprezintă numărul 10 sau multiplu de 10, în funcție de poziția sa pe sfoară. Folosind și alte caracteristici (cum ar fi culoarea sforilor, direcția de răsucire a sforilor și tiparele nodurilor), un khipu poate să conțină un număr imens de semnificații.
Doar cei aleși puteau citi mesajele
Alegerea acestui mediu (textilele) pentru a depozita și a transmite informații este de înțeles. Aceasta, deoarece pentru incași materialele textile erau un simbol al statutului, al bogăției și al autorității politice.
„Fibrele textile erau baza tuturor tehnologiilor din zona Anzilor, chiar cu mult timp înainte de incași. Așa că nu mă surprinde faptul că incașii s-au gândit să folosească khipu pentru a dezvolta un sistem de notație”, spune Heather Lechtman, arheolog la Institutul de Tehnologie Massachusetts.
Nu oricine știa să citească un khipu. Cei care fuseseră educați pentru a-l citi se numeau khipu kamayuq. Conducătorii, guvernatorii și șefii satelor îi foloseau adeseori pe aceștia pentru a ține arhivele birocratice.
Khipu kamayuq aveau și alte îndatoriri, cum ar fi înregistrarea taxelor, a salariilor, ținerea arhivelor economice și desfășurarea recensămintelor.
În ziua de azi, nu mai există niciun khipu kamayuq, iar arta întocmirii și a descifrării unui khipu s-a pierdut. Putem doar să ghicim ce semnificație aveau aceste sfori înnodate.
Cercetările arată că khipu erau folosite pentru arhivele numerice sau pentru contabilitate. Sistemul incaș al numerelor se baza pe numărul 10, la fel ca al nostru.
Limbaj 3D?
Însă Gary Urton, profesor de antropologie la Universitatea Harvard, crede că khipu folosea un sistem binar, care putea înregistra datele fonologice sau logografice.
Dacă este adevărat, atunci aceste noduri ar putea ascunde multe povești despre bătălii și cuceriri, despre dinastiile regale și cine știe câte altele.
Oamenii de știință au decodat deja primul cuvânt de pe un khipu. Este vorba despre denumirea unui sat, Puruchuco.
Gary Urton crede că numele satului era reprezentat de o secvență de trei numere, asemănătoare unui cod poștal. Dacă această presupunere este corectă, khipu ar putea fi singurul exemplu de limbaj complex consemnat printr-un sistem 3D.
O tradiție distrusă de coloniștii spanioli
După invazia spaniolă, nou-veniții au distrus intenționat mii de khipu, bănuind că sforile înnodate conțineau scrisori sau mesaje secrete, care puteau fi folosite de rebeli împotriva invadatorilor.
Spaniolii aveau motive întemeiate să creadă așa ceva. Un conducător militar spaniol își aduce aminte de momentul în care el și oamenii lui au întâlnit niște indigeni care păstrau arhivele khipu.
Întâlnirea a avut loc pe un drum de munte, la scurt timp după cucerirea zonei Anzilor. De îndată ce indigenii care păstrau khipu i-au văzut pe spanioli, au dezlegat repede niște noduri și le-au legat în altă parte, schimbând astfel informațiile.
O altă relatare se referă la niște călători spanioli care au dat peste un incaș bătrân. Acesta încerca să ascundă khipu-ul pe care îl avea asupra sa.
Interogat, omul a spus că pe khipu erau înregistrate activitățile cuceritorilor, „atât cele bune, cât și cele rele”. Spaniolii au ars khipu-ul și l-au pedepsit pe băștinaș.
În ziua de azi, mai există doar câteva sute de khipu. Unele se află în muzee, iar altele în posesia comunităților locale. Khipu-urile sunt privite ca niște simboluri puternice ale moștenirii și sunt atinse numai de demnitari.
Chiar și în ziua de azi, khipu-urile sunt folosite în cadrul ceremoniilor tradiționale, cu toate că nu mai pot fi descifrate.
Comentarii
Trimiteți un comentariu