De la începuturile civilizației, oamenii au fost martorii unor fenomene atât de neobișnuite și inexplicabile, încât au crezut că ele aparțin unei alte lumi.
De la petroglife preistorice, imagini și manuscrise bizare, până la descoperirile de astăzi ale științei, există multe informații ale căror origini și semnificații ne sunt necunoscute. Unul dintre aceste mistere îl constituie semnalele ciudate venite din spațiul cosmic.
Fizicienii Phillip Morisson și Giuseppe Cocconi, de la Universitatea Cornel, au speculat într-o lucrare din 1959 asupra faptului că orice civilizație extraterestră care încearcă să comunice prin semnale radio ar putea să folosească o frecvență de 1420 megahertzi (21 centimetri).
Aceasta este frecvența emisă de cel mai comun element din univers, hidrogenul. Această frecvență ar trebui să fie cunoscută de către toate ființele inteligente și avansate din punct de vedere tehnologic.
Câțiva ani mai târziu, în 1968, au existat mai multe relatări privitoare la niște semnale ciudate neidentificate din spațiu. Acestea fuseseră reperate de către telescopul radio Arecibo din Puerto Rico.
În 1968, în mai multe ziare au apărut articole care menționează aceste semnale ca fiind dovezi probabile ale existenței vieții extraterestre inteligente. Și doctorul Frank Donald Drake, care este celebru pentru ecuația sa (Ecuația lui Drake) referitoare la probabilitatea existenței vieții extraterestre, a dat dovadă de un viu interes legat de acest eveniment.
Cinci ani mai târziu, în 1973, Universitatea de Stat Ohio a delegat observatorului radio al universității sarcina de a căuta inteligență extraterestră (SETI). A fost cel mai îndelungat program de acest gen din istorie.
Aceasta s-a întâmplat după ce a fost desfășurată o anchetă privind sursele radio extragalactice. În anul următor, doctorul Frank Drake a făcut un pas înainte și a creat un mesaj cu ajutorul astonomului și fizicianului Carl Sagan.
Mesajul este cunoscut ca „mesajul Arecibo”, o transmisiune radio interstelară care poartă cu ea informații de bază despre umanitate și despre Pământ. Mesajul a fost trimis către roiul stelar globular M13, în speranța că extratereștrii inteligenți îl vor primi și îl vor descifra.
Mesajul Arecibo – Ce le-am spus noi extratereștrilor
„Mesajul Arecibo” este compus din șapte părți, care codează următoarele informații:
- Numerele de la 1 la 10 (alb)
- Numerele atomice ale elementelor hidrogen carbon, azot, oxigen și fosfor, care compun ADN-ul (purpuriu)
- Formula pentru zaharurile și bazele din nucleotidele ADN (verde)
- Numărul de nucleotide din ADN și un grafic cu structura de spirală dublă a ADN-ului (alb și albastru)
- O figură grafică a unui om, dimensiunea (înălțimea fizică) a unui om obișnuit și numărul populației Pământului (roșu, albastru/alb și alb)
- Un grafic al sistemului solar, care indică de pe ce planetă vine mesajul (galben)
- Un grafic al telescopului radio Arecibo și dimensiunea (diametrul) antenei de transmisie (mov, alb și albastru)
Mesajul a fost trimis în spațiu o singură dată, prin unde radio, în cadrul unei ceremonii speciale care sărbătorea remodelarea telescopului radio Arecibo, în Puerto Rico, pe 16 noiembrie 1974.
Pe 15 august 1977, telescopul radio de la Universitatea de Stat Ohio a primit un semnal puternic cu bandă radio îngustă. Mai târziu, acest semnal a fost folosit pentru a justifica în continuare căutarea vieții extraterestre inteligente.
Se pare că semnalul venea din constelația Săgetătorului și purta semnele unei origini extraterestre. Semnalul radio a durat 72 de secunde și nu a mai fost reperat niciodată.
Astronomii împreună cu un cercetător SETI, Jerry R. Ehman, au descoperit anomalia câteva zile mai târziu, în timp ce treceau în revistă datele înregistrate. Ehman a fost atât de surprins de rezultat, încât a încercuit semnalul (6EQUJ5) pe hârtia printată de computer și a scris „Wow!” în dreptul său.
Semnalul a rămas cu acest nume. S-au oferit două valori diferite pentru semnalul „Wow!”: 1420.36 MHz de către J.D. Krauss și 1420.46 MHz de către Jerry R. Ehman.
Amândouă valorile sunt apropiate de valoarea de 1420.41 MHz, care este valoarea liniei de hidrogen, așa cum au prezis Morisson și Cocconi. Semnalul „Wow!” este considerat a fi unul dintre cele mai misterioase fenomeneastronomice.
Mulți cred că semnalul este o comunicare din partea unei inteligențe extraterestre. Însă o echipă de cercetători de la Centrul de Știință Planetară a confirmat într-o lucrare de cercetare din 2017 că acest semnal mistic a fost, de fapt, generat de o cometă.
După 27 de ani, „cineva” ne-a răspuns
La 27 de ani după trimiterea „semnalului Arecibo”, în 2001, fenomenul cercurilor din lanurile de cereale a intrat în centrul atenției, după ce un tipar sub forma unui răspuns la transmisiunea din 1974 a apărut chiar lângă cel mai mare telescop și observator din Marea Britanie, Chilbolton.
Telescopul adăpostește cel mai mare radar meteorologic manevrabil din lume. Este vorba despre una dintre cele mai uimitoare figuri văzute vreodată, indiferent dacă a fost făcut de oameni sau de către o inteligență extraterestră.
Iată o imagine cu ceea ce se crede că este răspunsul la mesajul trimis în 1974 de către NASA. Mesajul descrie un alt sistem solar, conține o imagine cu cei care l-au trimis (la fel ca semnalul Arecibo original), conține date despre un ADN care nu este uman și o antenă de microunde, în loc de antena de unde radio care era înfățișată în mesajul nostru.
Fața pe care o vezi în imagine (cu susul în jos) a apărut cu trei zile înaintea imaginii rectangulare (banda din stânga). Fața reprezenta o nouă tehnică în generarea figurilor geometrice din lanurile cu cereale, tehnică folosită și pentru a imprima o față pe o bucată de hârtie.
Oamenii de știință din mainstream cred că este vorba de o păcăleală, la fel ca majoritatea cercurilor din lanurile cu cereale. Însă nu mulți cunosc faptul că cercurile din lanurile cu cereale apar peste tot în lume și că există de decenii întregi rapoarte care le descriu.
Unele dintre aceste cercuri au tipare atât de complexe și elaborate, încât îi uimesc total pe cei care le privesc și pe oamenii de știință. În plus, multe dintre modele sunt încărcate electrostatic.
În unele dintre ele se află și particule magnetice ciudate. Este vorba de un efect asemănător cu cel al încălzirii concentrate cu microunde, care cauzează vaporizarea și dislocarea apei din plante.
Astfel, plantele de pe câmpuri sunt culcate la pământ și iau naștere aceste tipare misterioase. Aceste lucruri i-au făcut pe unii fizicieni să publice lucrări referitoare la acest fenomen.
Ei au ajuns la concluzia că cei care fac aceste cercuri (și care nu au fost niciunde prinși în timp ce lucrau la un astfel de cerc) folosesc dispozitive GPS, lasere și microunde pentru a crea aceste forme geometrice uimitoare.
Din anul 2007, cercetătorii observă cu uimire un alt semnal sau sunet ciudat, numit Fast Radio Burst (FRB). Acest semnal vine din afara galaxiei noastre și a fost reperat în mod repetat.
FRB-urile sunt denumite după data la care a fost înregistrat semnalul, în formatul „FRB an/luna/zi”. Primul FRB înregistrat se numește Semnalul Lorimer FRB010724. Semnalul a fost identificat în 2007, în datele arhivate înregistrate de Observatorul Parkes pe 24 iulie 2001.
Există 26 de dovezi ale existenței acestor FRB-uri până la această dată. Însă experții nu reușesc să afle cu exactitate ce este acest semnal, sau de unde vine.
Ca să folosim o comparație simplă, descoperirea semnalului este similară cu momentul în care auzi un pocnet în spatele tău și când te întorci nu vezi nimic acolo. Specialiștii sunt vexați și nu au nicio idee despre direcția din care ar fi putut veni sunetul.
Valuri inexplicabile de unde radio
Există teorii care spun că FRB-urile sunt generate de stele masive de neutroni care emit raze uriașe, numite „pulsari”. O altă teorie spune că semnalele ar putea fi emanații ale găurilor negre sau ale stelelor de neutroni care se rotesc și au câmpuri magnetice extrem de puternice.
Pe de altă parte, cercetătorii de la Harvard au sugerat faptul că aceste FRB-uri sunt cauzate de călătoriile în spațiu ale extratereștrilor sau de către tehnologia extraterestră avansată.
Însă există și speranța că ar putea fi vorba despre o încercarea a extratereștrilor de a ne contacta. Pe 12 mai 2017, cercetătorii de la Observatorul Arecibo au observat că niște semnale misterioase veneau dinspre Ross 128, o stea pitică roșie aflată la aproximativ 11 ani-lumină de Pământ.
Steaua este de aproximativ 2.800 de ori mai puțin intensă decât soarele și nu se cunoaște faptul că ar avea vreo planetă în jurul ei. Este a 15-a stea în ordinea distanței față de Soare.
Potrivit rapoartelor, steaua a fost observată preț de zece minute, timp în care semnalul radio de bandă largă a fost „aproape periodic” și a scăzut ca frecvență. Niciun semnal de acest fel nu a mai fost detectat în studiile ulterioare desfășurate de Arecibo.
Unii au sugerat faptul că semnalele erau compuse din interferențe ale frecvențelor radio de la un satelit artificial aflat pe orbita Pământului. Însă dezbaterea continuă.
În astfel de cazuri cu circumstanțe neobișnuite, suntem tentați să privim totul dintr-un punct de vedere cât mai normal. Astfel, încercăm să îi convingem pe alții și, uneori, pe noi înșine.
Tu ce crezi despre aceste fenomene ciudate, privitoare la semnale venite din spațiul cosmic? Te rugăm să ne spui părerea ta în secțiunea pentru comentarii.
Comentarii
Trimiteți un comentariu