De mai bine de un secol, fenomenul Tunguska este învăluit în mister. Una dintre marile catastrofe ale istoriei recente (cauzată, probabil, de un meteorit sau de o cometă) a lăsat cicatrici adânci în zonă, vizibile și azi.
La 30 iunie 1908, puțin după ora 7.00, o minge de foc gigantică a aprins cerul peste valea râului Podkamennaia Tunguska, din taigaua siberiană. Apoi, pământul a început să tremure, iar din râu au început să iasă valuri uriașe, în timp ce vântul zguduia colibele băștinașilor de parcă ar fi fost un cutremur.
Pentru a ne face o idee mai bună despre mărimea dezastrului, explozia de la Tunguska a fost considerată de 185 de ori mai puternică decât bomba de la Hiroshima.
Pomi căzuți în regiunea siberiană a râului Tunguska, după explozie. Această fotografie a fost făcută în 1929
Guvernul țarist a fost imediat interesat să prezinte catastrofa ca și cum ar fi fost un avertisment divin, o pedeapsă cerească drept răspuns la avântul revoluționar care începea să se înalțe peste țară. Bineînțeles, fenomenul Tunguska nu avea nimic de-a face cu revoluția proletară.
Orice eveniment, indiferent ce amploare are, este întotdeauna folosit în favoarea clasei conducătoare. Ani mai târziu, în 1921, în timpul guvernului lui Lenin, mineralogul rus Leonid Kulik a ajuns să conducă prima expediție menită să investigheze fenomentul Tunguska și ce anume s-a întâmplat în Extremul Orient.
A doua expediție pentru a investiga fenomenul Tunguska
Dar terenul accidentat a împiedicat ancheta, iar echipa Kulik a trebuit să facă drum întors, fără să fi ajuns în zona exploziei. În 1927 este lansată o altă expediție, din nou sub comanda lui Kulik.
De data aceasta, membrii expediției au reușit să ajungă în zona afectată, până în locul în care colibele și copacii fuseseră culcați la pământ. Puținii arbori care mai rămăseseră în picioare nu mai aveau nicio creangă și arătau ca stâlpii de telegraf.
Leonid Kulik
Dominați de o teroare supranaturală, localnicii credeau că ceea ce s-a întâmplat a fost o pedeapsă divină, un blestem din cer care le-a distrus casele, a culcat copacii la pământ și le-a ucis animalele. Ce-i drept, sute de reni fuseseră uciși.
Deși nu s-au găsit urme, nici vreo dovadă a craterului de impact, s-a speculat că în spatele fenomenului Tunguska stătea, de fapt, un meteorit. În absența altor dovezi, Kulik și-a reafirmat ipoteza, subliniind că meteoritul Tunguska nu a lovit niciodată Pământul.
Renii morți, valurile râului și copacii dezrădăcinați au fost efectul impactului asupra atmosferei; o explozie puternică, ce a devastat zona. Cu toate acestea, pentru oamenii care au trăit dezastrul totul a rămas învăluit în mister. De aceea, pentru că nu aveau la îndemână nicio explicație valabilă, imaginația a început să completeze golurile din poveste…
Timp de mai mulți ani, fenomenul Tunguska și explozia asociată acestuia au fost atribuite unei farfurii zburătoare care s-a prăbușit pe Pământ. Versiunea navei extraterestre a fost luată în calcul până de curând.
Stanisław Lem
Scriitorul SF de origine poloneză Stanisław Lem a contribuit din plin la acest lucru. Cartea sa Astronauții începe cu dezastrul din Tunguska, după ce o navă spațială ajunge pe Pământ, la capătul unui zbor început în Constelația Balenei, face câteva orbite din ce în ce mai strâmte în jurul planetei noastre și se prăbușește în Tunguska.
Dar, la începutul anilor ’90, necunoscutele au început să se risipiească. O echipă de fizicieni ruși a explicat că fenomenul Tunguska a fost, de fapt, un meteorit, așa cum a subliniat și Kulik la vremea sa.
Dacă n-a mai rămas nimic din meteorit, a fost pentru că acesta s-a distrus din cauza energiei degajate la intrarea în atmosferă. Pentru că atunci când un obiect intră cu o viteză mare în atmosferă, acesta este încălzit în așa fel încât începe să elibereze electroni.
Astfel, pierderea electronilor este încărcată pozitiv, generând o diferență de potențial care declanșează energia sub formă de șoc electric. De aceea nu au fost găsite rămășițe. Nici un crater de impact, nimic. Meteoritul a fost distrus în explozia pe care el însuși a cauzat-o.
Zona de impact, la un secol de la producerea exploziei. În zona afectată nu mai cresc arbori
Dar, chiar și cu aceste clarificări, ne putem considera în continuare în pericol, deoarece, după cum știm, probabilitatea nu înseamnă altceva decât un grad de certitudine că un eveniment va avea loc sau nu. Pentru că, dacă s-a întâmplat o dată, se poate întâmpla și a adoua oară.
Oamenii de știință estimează că meteoriții precum cel care a lovit zona Podkamennaia Tunguska ar putea lovi Pământul o dată la câteva secole. Odată clarificat acest aspect, probabil că ar trebui să ne facem griji doar pentru generațiile viitoare.
Este posibil ca într-o dimineață oarecare din viitor, la cafea, cineva să observe în depărtare o uriașă minge de foc apropiindu-se. Este un scenariu natural și foarte posibil…
Comentarii
Trimiteți un comentariu