Se spune că cele mai mari mistere ale lumii nu așteaptă să fie descoperite, ci înțelese. De aceea, sperăm că această listă te va face să cauți răspunsuri la unele dintre cele mai dificile întrebări din istoria omenirii.
Știai că identitatea „popoarelor mării” este unul dintre cele mai mari mistere ale istoriei? Harry Houdini se mândrea cu faptul că spectatorii din lumea întreagă erau impresionați peste măsură de scamatoriile sale.
Ei bine, iată că știința modernă a explicat felul în care Houdini reușea să pună în scenă multe dintre spectacolele sale. Poate că mințile luminate ale zilelor noastre sunt în stare să înțeleagă magia, dar cu siguranță nu pot dezlega aceste mari ghicitori ale trecutului.
Gândește-te la statuile de câteva zeci de tone de pe îndepărtata Insulă a Paștelui, din mijlocul Oceanului Pacific, sau la monedele vechi de 5.000 de ani care au fost găsite îngropate în Statele Unite.
Astfel de ciudățenii continuă să uimească știința modernă. Până acum, cercetătorii au căutat în zadar explicații raționale pentru cele mai mare mistere neelucidate din lume.
1. Statuile Moai de pe Insula Paștelui
Iată primul exemplu de pe lista noastră cu cele mai mari mistere ale lumii. Cei mai mulți dintre noi suntem măcar vag familiarizați cu misterul Insulei Paștelui și al statuilor Moai care o populează.
Faptul că există încă atât de multe întrebări pertinente fără răspuns în ceea ce privește insula este pur și simplu remarcabil. La vremea Paștelui, în 1722, un explorator olandez a dat peste ceva foarte ciudat.
Exploratorul căuta un continent ipotetic numit Terra Australis. Se credea că acesta există, fiindcă la acea vreme oamenii credeau că trebuia să existe un echilibru între emisfera nordică și cea sudică.
În schimb, el a descoperit o insulă în sud-estul Oceanului Pacific. Mai târziu, avea s-o boteze Insula Paștelui, datorită datei la care fusese descoperită.
Exploratorul a fost surprins să constate că insula era locuită și a declarat că văzuse acolo între 2.000 și 3.000 de oameni. Era un lucru surprinzător, fiindcă insula era destul de izolată.
Cea mai apropiată insulă locuită se află la 1.900 de kilometri, iar până la coasta statului Chile este o distanță de aproximativ 3.500 de kilometri. În ciuda izolării, indigenii Rapa Nui au reușit să cioplească și să transporte 887 de statui, dintre care unele măsoară 10 metri în înălțime și cântăresc până la 80 de tone.
Fiecare statuie a fost transportată, în medie, pe o distanță de 17 kilometri. Toate acestea s-au întâmplat acum aproximativ 700 de ani. Iar unul dintre cele mai mari mistere cu privire la aceste statui este, fără îndoială, felul în care ele au fost transportate.
S-au propus diverse teorii. Unele implicau folosirea frânghiilor, a săniilor, a cilindrilor și altele presupuneau că băștinașii au legănat pur și simplu statuile, metru cu metru, până la destinație. S-au făcut încercări de a recrea metodele folosite, însă majoritatea s-au soldat cu pagube printre statui.
În plus, ar fi fost nevoie de sute de oameni pentru a înainta cu câțiva metri pe zi. Adevărul este că nu știm cum au reușit. Însă oricum ar fi transportat indigenii Rapa Nui statuile Moai, a fost cu siguranță nevoie de răbdare, creativitate și organizare.
2. Tezaurul Confederației
În anul 1865, Războiul Civil American se apropia de sfârșit. Pe măsură ce armata unionistă se apropia de victorie, secretarul trezoreriei confederate, George Trenholm, a făcut un ultim efort de a păstra bogățiile sudului: le-a lichidat.
Președintele Jefferson Davis și oamenii săi au cărat cu ei o adevărată avere în aur, argint și bijuterii atunci când au abandonat orașul Richmond din Virginia. Însă când președintele și oamenii săi au fost luați prizonieri, averea dispăruse.
Totul, în afară de câteva bancnote confederate. Partea cea mai improbabilă era „rătăcirea” celor 4.000 de kilograme de dolari mexicani de argint, care păreau să fi dispărut pur și simplu.
S-au propus zeci de teorii pentru a explica misterul din spatele comorii dispărute. Unii susțin că aurul a fost împărțit între proprietarii de plantații și îngropat, așteptând ziua când sudul avea să se ridice din nou.
Mulți cred că argintul a fost îngropat în Danville, Virginia, unde s-ar afla și astăzi. Alții susțin că fondurile au fost încredințate unei societăți secrete, numită Cavalerii Cercului de Aur, pentru ca aceștia să poată finanța un eventual al doilea război civil în viitor.
Dar adevărul este că soarta trezoreriei confederate a rămas un mister până în ziua de azi.
3. Unul dintre cele mai mari mistere – Oamenii mării
O mențiune care ar trebui făcută în orice artiold espre cele mai mari mistere al lumii se referă la „oamenii apelor” sau „oamenii mării”. În Epoca Bronzului târzie, civilizația progresa într-un ritm uimitor în regiunea Mării Egee și în estul Mediteranei.
Regatele înfloreau, ordinea era impusă și tehnologiile avansau. Civilizația miceniană și cea minoică dețineau palate complexe în Grecia și în Creta și hitiții dominau zona în care astăzi se află Turcia.
Canaaniții controlau ceea ce avea să se numească Țara Sfântă: Israel, Liban și Iordania. Însă, în jurul anului 1.200 î.e.n., toate acestea aveau să se schimbe.
Pe durata unei singure generații, toate aceste civilizații aveau să fie aproape șterse de pe hartă. Supraviețuitorii aveau să fie aruncați cu o mie de ani în urmă: și-au pierdut abilitatea de a scrie și au întors spatele artei și arhitecturii lor sofisticate pentru următoarea sută de ani.
Acest eveniment este parte din criza Epocii Bronzului și reprezintă una dintre marile necunoscute ale istoricilor. Una dintre cauzele acestei crize au fost misterioasele „popoare ale mării”, un grup de războinici călători pe mare.
Aceștia erau inferiori din punct de vedere tehnologic. Raidurile lor sunt considerate motivul pentru care aceste civilizații s-au prăbușit.
Problema este că istoricii știu prea puțin sau deloc de unde veneau acești războinici sau ce s-a ales de ei după ce cuceririle lor au luat sfârșit, în Egipt. De asemenea, nu se știe cum au reușit „oamenii mării” să cucerească civilizații care erau cu sute de ani mai avansate în privința armelor.
Însă izvoarele de încredere lipsesc și avem doar detalii sporadice referitoare la originea acestor pirați. Așa că s-ar putea să nu știm niciodată cine au fost.
4. Mecanismul de la Antikythera
Mecanismul de la Antikythera este un computer analog incredibil de complex. El a fost găsit în primii ani ai secolului XX, pe o epavă scufundată lângă țărmul Greciei.
Era folosit pentru a afla poziția corpurilor cerești, folosind o serie de rotițe zimțate de bronz uimitor de complexe. Și mai impresionant este faptul că acest dispozitiv a fost creat cu aproximativ o mie de ani înainte ca vreun alt mecanism să se apropie măcar de nivelul său de complexitate.
Dispozitivul a fost creat cu mult timp înainte de studiul modern al astronomiei și al fizicii. Mecanismul de la Antikythera a fost construit cu 1.600 de ani înainte ca Galileo să se nască și cu 1.700 de ani înainte de Isaac Newton.
Explicația rațională este că mecanismul folosea teoriile acelui timp referitoare la mișcarea corpurilor cerești și că a fost executat de niște artizani străluciți.
Însă toate explicațiile pe care le putem oferi nu fac decât să nască și mai multe întrebări despre mecanismul de la Antikythera.
5. Semnalul ”Wow!”
Ultima mențiune din lista noastră cu cele mai mari mistere este așa-numitul „semnal WOW”. Într-o noapte de vară din 1977, Jerry Ehman, volunar al SETI („Programul pentru Căutarea Inteligenței Extraterestre”) a înregistrat cea mai solidă dovadă a existenței vieții extraterestre din istoria umanității.
Ehman scana unde radio din spațiul cosmic, după cum îi cerea datoria sa de voluntar. El spera să găsească un semnal care să aibă indicii că ar fi fost trimis de extratereștri inteligenți.
În acea noapte, a avut parte de o mare surpriză. A recepționat un semnal care a durat 72 de secunde, cea mai lungă durată pe care aparatul lui Ehman putea s-o măsoare.
Semnalul pare a fi venit din Constelația Săgetătorului, de lângă o stea numită Tau Saggittari, aflată la 120 de ani-lumină distanță.Puternic impresionat de acest eveniment, Ehman a scris doar ”Wow!” pe foaia cu semnalul tipărit.
Astfel, evenimentul a devenit cunoscut drept „Semnalul Wow”.
De ce acest semnal este atât de deosebit? Fiindcă avea frecvența necesară ca să nu fie interpretat drept zgomot (semnale radio naturale) de un eventual receptor.
Cu alte cuvinte, dacă am trimite un semnal în univers ca să comunicăm cu o rasă extraterestră, aceasta este exact frecvența pe care am folosi-o. În pofida evenimentului incredibil, toate încercările de a localiza din nou semnalul au dat greș.
Astfel, s-au creat multe confuzii și controverse în ceea ce privește originea și sensul semnalului.
Comentarii
Trimiteți un comentariu