„Un miracol sau o avertizare”: Misterul ploii de carne din 1876

Am auzit cu toții de cazuri greu de explicat când în anumite locuri de pe Pământ a plouat cu pești, cu broaște, cu lăcuste sau cu alte animale. Dar ce-ai spune dacă ai asista la o ploaie de carne? Da, în istoria bizară a planetei noastre chiar a existat o zi în care a plouat cu carne! După cum vei vedea, evenimentul a dat naștere unor speculații halucinante despre originea fenomenului.

Era o dimineață senină de martie în Kentucky, SUA, în 1876, când deodată a început să cadă o ploaie de carne crudă și proaspătă. Unele bucăți erau mici, „ca fulgii de zăpadă”, iar altele atingeau lungimea de 7-8 centimetri.

Unul dintre specimenele colectate după ploaia de carne

Timp de câteva minute, fermierul Allen Crouch și soția sa au privit în timp ce această ploaie neobișnuită cădea peste în jurul lor, până când a încetat brusc, lăsând cerul la fel de senin și însorit ca înainte.

„Mă aflam în curte, la câțiva pași de casă. Bătea un vânt ușor, însă cerul era senin și soarele strălucea cu putere. Fără nicio avertizare, în aceste condiții, a început ploaia”, avea să declare pentru reporterii locali doamna Crouch.

Soții Crouch au crezut că ploaia fusese un miracol sau o avertizare sinistră. În scurt timp, vestea s-a răspândit și o mulțime de vecini curioși au venit să vadă zona unde avusese loc acest fenomen inexplicabil.

O zonă lungă de 90 de metri și lată de 45 de metri rămăsese acoperită cu bucăți de carne. Carnea putea fi găsită pe garduri, în fermă și împrăștiată peste tot pe pământ.

Cleiul pământului, o posibilă explicație pentru ploaia cu carne

Consensul general a fost că era vorba de carne de vită, culoarea și mirosul ei părând să indice acest lucru. Însă un vânător local a avut o altă părere, susținând că „textura neobișnuit de grasă” indica faptul că era vorba de carne de urs.

Pentru a pune capăt discuțiilor, câțiva bărbați curajoși, pricepuți la vânătoare, și-au asumat riscul de a gusta din câteva bucăți. Decizia lor a fost că, judecând după gust, carnea era de căprioară sau de oaie.

Nesatisfăcut cu cele trei opinii contradictorii, un măcelar local a mușcat și el din carne. Potrivit măcelarului, carnea nu avea proveniența menționată mai sus, având un gust care nu era „nici de animal mare, nici de pește și nici de pasăre”.

În cele din urmă, autoritățile orașului au decis că era timpul să obțină o decizie oficială asupra materiei căzută din cer. Așa că au adunat mostre și le-au împachetat, trimițându-le chimiștilor și universităților din toată țara.

Un vultur, a cărui vomă a fost considerată cauza ploii cu carne din Kentucky

Un chimist de la Colegiul Louisville a ajuns la concluzia că mostra era într-adevăr carne de oaie, așa cum sugerase unul dintre vânători. Un alt chimist nu a fost de acord, susținând că, deși era vorba neîndoielnic de carne, în mod sigur nu era vorba de carne de oaie.

În cele din urmă, savanții au renunțat la întrebarea „ce este?”, concentrându-se asupra întrebării „cum s-a petrecut?” Dacă era într-adevăr carne, cum de căzuse din cer și, mai important, cum ajunsese acolo?

Unul dintre savanți a decis că ploaia de carne era rezultatul unei ploi de meteoriți.

„Potrivit teoriilor curente ale astronomilor, o curea enormă de meteoriți se învârte mereu în jurul Soarelui, și când Pământul intră în contact cu această curea, este lovit de meteoriți. În mod similar, putem presupune că în jurul Soarelui se învârte o curea de carne de căprioară, oaie și alte soiuri de carne, în fragmente mici și că aceste fragmente sunt aruncate pe Pământ atunci când acesta intră în contact cu cureaua”, avea să scrie William Livingston Alden în New York Times.

În plus, Alden a oferit și o teorie mai macabră, sugerând că ceea ce căzuse din cer fusese, de fapt, „carnea tocată mărunt a locuitorilor din Kentucky, care fuseseră luați pe sus de o tornadă și împrăștiați de-a lungul și de-a latul statului.”

O ploaie de cleiul pământului

Un savant, Leopold Brandies, a scris în The Sanitarian un articol în care susținea că evenimentul era pur și simplu o ploaie de nostoc (cleiul pământului), un gen de cianobacterie care devine similară cu jeleul atunci când intră în contact cu ploaia.

Teoria sa spunea că nostocul înmugurea pe pământ, iar că din cer nu căzuse altceva decât o ploaie obișnuită. Amândouă teoriile științifice legate de ploaie au fost abandonate mai târziu, după ce a apărut o teorie mai probabilă – deși la fel de neobișnuită.

Soții Crouch, un chimist pe nume Robert Peter și chimistul de la Colegiul Louisville au emis teoria că ploaia fusese cauzată de un stol de vulturi care vomitaseră simultan, după ce „se ospătaseră mai abundent decât ar fi fost recomandat”.

„Știu că nu este ceva neobișnuit pentru vulturi să-și ușureze astfel stomacurile prea încărcate. Iar când un vultur din stol începe să se ușureze, celorlalți li se face greață și are loc o ploaie generalizată de carne pe jumătate digerată”, a scris un chimist.

Locuitorii orașului au decis că acesta era scenariul cel mai probabil și au hotărât că era cea mai bună explicație pentru ploaia cu carne. Iar locuitorii din oraș consumaseră această carne digerată pe jumătate. Poate că asta nu era ceva total neobișnuit fa finalul secolului XIX.